Pierre Bourdieu

sociologue énervant

A murit Pierre Bourdieu, adversar al mondializarii si explorator al „violentei simbolice".

Curierul National (Bucuresti), Cultura, Nr. 3315 din 26/01/2002.

ierre Bourdieu, unul dintre cei mai importanti filosofi si sociologi contemporani, a incetat din viata, miercuri, la Spitalul Saint-Antoine din Paris; in varsta de 71 de ani, Bourdieu suferea de cancer, a anuntat presa franceza de vineri. Pierre Bourdieu s-a nascut in 1930, la Denguin. A facut studii la Pau, apoi la Paris. A facut o stralucita cariera de profesor. Printre cele mai celebre opere ale sale se numara: 1964 - „Le Déracinement et Les Héritiers", 1972 - „Théorie de la pratique", 1982 - „Ce que parler veut dire", 1993 - „La Misere du monde", 2000 - „Les Structures sociales de l'économie". Bourdieu a inovat in sociologie printr-o maniera noua de a vedea societatea acordand un loc major structurilor simbolice. Pentru inceput, el a tratat domenii precum educatia, cultura - literatura si arta, pentru a se concentra in ultimii ani asupra media si a politicii. „Violenta simbolica" - tema centrala a operei lui Pierre Bourdieu, nu este analizata numai ca pur instrument in serviciul clasei dominante ci si ca element al actiunilor actorilor din planul social. Originalitatea lui Bourdieu consta in dorinta de a trece peste „falsele antinomii" ale traditiei sociologice - interpretare si explicatie, structura si istorie, libertate si determinism, individ si societate, subiectivitate si obiectivitate. Demersul lui includea nu in ultimul rand o critica a media, supuse unei logici comerciale din ce in ce mai opresive. Intr-una dintre ultimele sale interventii, in 1999, el s-a adresat responsabililor marilor grupuri de media cu eseul „Intrebari pentru adevaratii stapani ai lumii". Un alt eseu dedicat televiziunii l-a plasat in centrul unor aprige controverse. El s-a declarat si impotriva mondializarii, refuzand si alegerea intre globalizarea privita ca „supunere a legilor comerciale" si domniei comercialului care este „intotdeauna contrariul a ceea ce se intelege in mod universal prin cultura" si apararea culturilor nationale, privite ca „forme de nationalism sau provincialism cultural". Departe de a apara ideea de suveranitate, el pleda pentru „purul universalism, un internationalism bine inteles".
   

   
maison   société   textes   images   musiques